Lada de zestre a bunicii

Odată ce străbatem Poarta Sălajului, poposim o vreme la Răstolțu Mare, unde ne-om odihni asemeni străbunilor noștri de demult, pe fiteu cu ungheț. Acolo ne întâmpină o casă veche, a bunicilor poetei locale Angela Maxim, ce a transformat respectul pentru trecut într-un adevărat tezaur, astfel dând viață Muzeului Etnografic Răstolțu Mare. 

Cu pereții din văiugă, pe jos cu lut în tindă, văruită pe dinăuntru în albastru, așa cum se obișnuia mai odinioară acolo la Buciumi, casa miroase a timpuri vechi și tihnă, mai să crezi ca încă se dospește pâinea în covată. Casa-i încă împodobită parcă de sărbătoare, cu blide, icoane si șterguri din cele mai alese.

Muzeul Etnografic Răstolțu Mare

Interiorul camerei principale (detaliu)

Dacă stai în camera dinspre grădină, cu privirea purtată ba de florile din gard, ba de susurul ce vine de pe dealuri, parcă încă auzi războiul de țesut, harnic ca odinioară. Pe când era bunica fată, zadiile se purtau perechi. La cele de aici de la noi din Buciumi le zice zadie vânătă, cu trupul vânăt și toiagul roșu, care-i învărgat cu alesături înguste. Zadia-i apoi tivită în partea de jos cu ciucuri. Costumele de pe aste plaiuri au culori vii, care mai de care, cu zadii roșii si portocalii. Spăcelul este croit pe stani, cu mâneca largă, terminată cu pumnari bine strânși pe înceietură. Poalele au o formă amplă și sunt croite de obicei din șase lați, uniți între ei prin ciur sau ciur tăiet, ca o broderie. Femeile măritate purtau două zadii, una în faţă şi alta în spate, zadii care erau ţesute în casă, din lână. Partea de sus a zadiilor este monocromă, neagră, simplă, în timp ce restul de aproximativ două treimi este acoperit cu registre paralele roşii sau portocalii, separate între ele cu şire alese, reprezentând cu precădere motive florale policrome pe fond negru, ceea ce dă o anume marcă de preţiozitate ansamblului.

Dacă stai în camera dinspre grădină, cu privirea purtată ba de florile din gard, ba de susurul ce vine de pe dealuri, parcă încă auzi războiul de țesut, harnic ca odinioară

Costumul bărbătesc de Buciumi ataşează o cămaşă croită tot pă stani – din pânză ţesută în casă, scurtă şi ornamentată la guler, umeri şi pumnari, deci mai puţin pregnant decât cea femeiască, cu cusături mai simple, albe, de obicei cu motive geometrice sau florale stilizate – unor cioareci din pănură albă, cu aplicaţii negre sau roşii, din postav, pe cusăturile exterioare. Cămaşa este mai bine scoasă în evidenţă de un pieptar de Huedin, mai lung decât cel femeiesc, ornamentat cu motive florale negre, nasturi negri sau bordo şi fâşii de piele.

Când se lasă seara, ne strângem toți la masă să îmbucăm ceva ciureghele și oalecă de lapte cald de bivoliță. Cât bunica încă țese, nepoții se strâng laolaltă la poalele bunicului, care și acum deapănă povești din război, cu fața brăzdată de timp, dar cu ochi calzi și senini. Și asa se lasă noapte, și ni se îngreunează ploapele de la căldura din ungheț, și adormim parcă încă legănați în leagăn cum eram cand eram prunci.