Moștenirea unor olari din tată-n fiu

Olăritul este o îndeletnicire moștenită din vremuri străvechi, încă din neolitic, fiind totodată și un mediu concret de exprimare a ideilor sau virtuților artistice.

Din mâini sensibile de sălăjeni, se face lutul ulcică de mai bine de trei sute de ani. De atunci, vin aici de peste tot oameni să-și ia blide și ulcele care mai de care. Ceramica făcută aici are propria identitate, așa că nu-i de mirare că în mari muzee ale Europei Centrale găsim un patrimoniu prestigios de obiecte ceramice clasificate drept Ceramică de Zalău.

Oale de lut din atelierul olarului Csibi Csaba

Sursa: www.capital.ro

De când a început zălăuanul să facă blide au venit aici negustori din toată Europa să se mândrească la ai lor cu meșteșugul ce l-au găsit la noi.  Îi drept că într-o vreme s-a făcut pierdut acest dar ce-l au oamenii Silvaniei, dar de o vreme au început să înmugurească blide tot la fel cum se făceau adineauri în mâini dibace de olari din neam și neam.

Lutul e fin, pictat pe fond alb, cu măiestrie, ornamentat cu flori, siluete de păsări măiestre, sau animale, toate pictate în albastru cobalt, maro sau verde.

“Lucrez modele de ceramică de Zalău, cu modele precum păsări, flori şi culori precum maro, verde sau albastru (…) Frământ lutul, pun pe roata de olărit, fac vasul îl pun la uscat, îl las puţin să se zvânte, îl retuşez, îl dau cu rigoba albă. Se arde vasul, apoi vine vopsit, glazurat şi din nou ars.” Așa descrie cu timiditate meșterul olar Csibi Csaba câteva din secretele meșteșugului pe care l-a reînviat după aproape un secol și pe care se străduiește să îl țină în viață.

“Csibi Csaba lucrează cu precădere în stilul zălăuan tipic pentru sfârşitul secolului XIX: contururi albastre, culori maro, verde, roşcat, motive de cunună de flori, ghirlande florale, pomul vieţii, pasărea, ornamente geometrice, stilizarea formei de ceapă din Delft. Vasele tipice şi preferate de el prelucrate în stil zălăuan sunt canceul de turnat vin, canceul de perete, blidele de forme mari şi mici, ulciorul de vin, mai mare, sau de pălincă, mai mic, oala de sarmale, ceaşca”, aflăm de la Szabo Attila, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Fie că-i oală, ulcică, blid sau cană, tot zălăuanul și-a recăpătat meșteșugul și arta ce-o avea odată.