Paștele. Pregătiri pentru înnoirea sufletului.

Odinioară, oamenii se pregăteau pentru Paște mai ceva ca pentru Crăciun sau Anul Nou. Iar asta pentru că bătrânii știau că Învierea Domnului însemna o chemare la curățire spirituală. Ograda, casa și familia deopotrivă se reînnoiau prin post și rugăciune, toate culminând cu taina slujbei de Înviere și cu masa de Paște.
Cu ceva timp înainte de sărbătoare se făcea “curățenia de primăvară”, când se schimbau paiele în strujeac, se schimbau lipideele, se văruia în casă și afară (inițial cu var alb, apoi cu mnerău, cu albastru), se lipea cu lipitură specială (un amestec de pământ cleios și pleavă) fața cășii, care apoi se mătura bine. După ce casa era curată, se trecea la împodobirea ei. Femeile spălau toate vasele din casă în leșie pentru a le reda albul imaculat și țeseau straie noi pentru toată familia, de purtat în noaptea de Înviere.

Fată din satul Marin

© Adela Lia Rusu

Ouăle de Paște, care se credea că au puteri tămăduitoare, erau vopsite cu ajutorul culorilor vegetale preparate din plante, cele roșii fiind fierte în coji de ceapă roșie și împodobite cu flori culese de pe câmp. Cele mai folosite culori pentru vopsitul ouălor sunt roșu, verde, albastru, galben și purpuriu. Culorile vegetale erau preparate prin diferite tehnici și procedee, după rețete străvechi, transmise din generație în generație. Plantele oferă o paletă coloristică bogată în funcție de momentul în care sunt culese, de timpul de uscare sau de felul în care sunt combinate.

Pentru a le face să lucească mândre în coșul în care erau așezate, se dădeau mai înainte cu o bucată subțire de slănină.

În a doua zi de Paște, după slujba din biserică, se pregătea prânzul pascal care ținea până la vecernie și unde se aduna tot neamul, care se înfrupta cu bucate alese, cozonaci cu nucă sau pască și vin de casă.

Prima zi de Paşte este una specială pentru locuitorii comunei Rus. Imediat după slujba religioasă, bărbaţii satului se adună în faţa bisericii, pentru a lua parte la tradiţionala “ciocotă pe duse”, o competiţie de spart ouă roşii moştenită de la bunici şi străbunici. În ziua de ciocotă, fiecare dintre cei aproape 200 de participanţi aduce un coş cu 20-30 de ouă, pe care le ciocneşte cu cele ale adversarilor. Posesorul oului mai rezistent câştigă oul pe care îl sparge, așa că unii se întorc acasă cu zeci de ouă, alţii, cu niciunul.

Se crede că cei care ciocnesc ouăle de Paște se întâlnesc pe lumea cealaltă. Tradiția mai spune că ouăle trebuie să fie înroșite numai în Joia mare, pentru că așa ele nu se vor strica tot anul.