Tradiția vie a meșteșugului în lemn

Pe meleaguri sălăjene, se descoperă sculpturi din trunchiuri de copaci vânjoși de pe vremuri din care tot ce-a mai rămas sunt doar stejarii cei bătrâni ce fac umbră la vreo două sau chiar trei ogrăzi.

Dar, se pare că cele vremuri apuse nu sunt și uitate, și meșteșugari de toate vârstele încă mai aduc la suprafață și dau viață feței Maicii Domnului fie cu pensula, fie cu dalta. Or fi ei mai puțini la număr decât alte dăți, dar munca și arta lor provoacă la aducere aminte prin proiectul Satul Sălăjean unde își expun fiecare meșteșugul și măiestria.

Sculptura în lemn se practică din cele mai vechi timpuri. Folosindu-se de unelte simple, ca dalta, fierăstrăul, cuțitul sau securea, meșteșugarii sălăjeni au simțit nevoia să înfrumusețeze obiectele din lemn pe care le făceau. Detalii unice și specifice locului se regăsesc pe Bisericile din lemn din ținutul Sălajului sau pe porțile sculptate din Fildu de Sus. Preocupările meșterilor sunt însă îndreptate în primul rând spre lucrurile din gospodăria lor, fie că sunt piese de mobilier (lăzi de zestre, blidare, dulapuri, colţare, scaune), fie că sunt elemente de arhitectură cum ar fi stâlpii de casă sau de poartă sculptați.

Lăzile de zestre, în special, impresionează prin ornamentație și prin vechimea lor. Pe vremuri erau în Sălaj patru mari centre de lădărit, în care meșterii lădari, care mai de care, își etalau meșteșugul și creativitatea: Sîngeorgiu de Meseş, Brebi, Trestia, Preoteasa.

Odinioară se aflau în Sălaj patru mari centre de lădărit, în care meșterii lădari, care mai de care, își etalau meșteșugul și creativitatea.
Nici cei mai tineri și inventivi nu sunt dați la o parte, dovadă vie fiind Festivalul de sculptură în lemn cu drujba. Cu acest prilej, scuptori din toată țara vin cu desaga, de data aceasta nu plină cu dălți, ci cu drujbe de toate felurile, care mai de care, ca să încânte toată Silvania.

Arta românească veche rezervă un rol esențial picturii icoanelor pe lemn, care există încă din timpuri când textele sacre nu erau traduse în limba română. Dar străbunicii noștri au știut să-și facă auzit glasul cu pensula. Icoanele pe lemn au fost întotdeauna importante obiecte de cult, regăsite atât în biserici cât și în mănăstiri, unde compun așa-numitul iconostas.

Icoane pictate pe lemn

Pictorii de icoane contemporani apelează la stilul bizantin clasic, în timp ce lucrările mai vechi sunt mai apropiate de arta populară, cu reprezentări naive dar specifice locului. Icoanele pe lemn aduse la viață pe plaiuri sălăjene sunt păstrate cu grijă și admirație în patrimoniul muzeal al Zalăului, dar și în colecția Parohiei Ortodoxe din Șimleul Silvaniei. Acestea au darul unic de a inspira la rugăciune și de apropia omul de divin.